worthless

2011-10-10T11:49:00.000-07:00

mi a rupt sufletul.
rapid si definitiv.
ca un glonte in tampla.

maya

2011-10-08T15:32:00.000-07:00

ca regula de baza a existentei oricarui pamantean biped cu ceva creier intr o anumita cavitate, si deci implicit cu ceva imaginatie, daca vrei ceva, obtii.
chiar cred asta, nu e text motivational tradus anapoda dintr un carnegie editat prima oara acu' cateva decenii.
daca e sa incercam o traducere adaptata, i am putea spune rezultatul unui proces continuu de actiuni de naturi diferite dar transpuse obligatoriu la context, care echivaleaza in sensul de egal in halucinatii foarte bine camuflate in idealuri reale, si prin urmare clar inexistente.
prin urmare, se face referire clar la un mare bullshit, numit de unii horseshit.bull, horse man, what ever.
daca ti zice omul :" bai, sunt o mizerie de om", ce faci? esti tampita sa crezi? pai...n ai cum, pentru ca tu iti doresti un zeu. asa ca te organizezi repede si gasesti o modalitate de a gestiona divergenta inconvenabil aparuta. scoti dictionarul de sinonime si te apuci de reedidat. vaaaiii ce dragutza metafora, cred ca vrea sa zica de fapt"sunt un zeu" dar i e teama sa nu dezamageasca, asa ca merge pe comparatii fabricate in favoarea lui. a mizeriei adica.
dubito, ergo cogito. hmmm, ar fi o treaba, dar nu e cazul pentru ca tu esti sigura. ca asta vrei.
o iluzie.
pe care o ai.
cand vrei, de cate ori vrei.
fuck'em all, tu stii cel mai bine.
in rest..besos para todos

2011-10-01T01:55:00.000-07:00

the end

2011-09-27T11:52:00.000-07:00

m ai spart!
n ai considerat ca i suficient si ai adunat toate cioburile mici, le ai aruncat intr o sacosa mica , roz , dintr aia de cincizeci de bani si ai aruncat o, nelegata, la un tomberon pe care scria salubris.
ciobul mare a ramas.
nu l ai vrut.
poate pentru ca reflecta tot ce crezi ca ai avut si ai pierdut.
adica nimic.

u

2011-09-06T12:22:00.000-07:00

say goodby to the worls u thought u lived in
say goodby to the image in ur head; mirrored to reality is just air. thin, inconsisted air. its a piece of nothing trapped between ur dreams and the truth of being you in ur worst nightmare.welcome the void & embrace the idea of nulity behind ur heart . it doesn't exist. on its own.
i strongly believe i could die and don't realize it

pub

2011-09-03T12:20:00.000-07:00

de la publicitate
excesul de orice te ajuta clar frate sa gasesti argumente pentru inutilitatea acelui orice. e clar ca poti fara.
posibil ca senzatia initiala de high, above on cloud no 9, sa fie motorul advertising ului. exact ca in real life. iti place sa crezi ca minunea exista. si o creezi cu ce naiba materie prima gasesti la indemana. daca are toate membrele, ochi si urechi complet functionale, ii zici relatia mult visata, si esti pe piata.pe de alta parte, componentele mai sus mentionate, sunt, surpriza :D, materializate in exact imaginea ta in oglida care cauta/isi doresti , ca sa vezi, acelasi lucru.
fereasca sfanta realitate, ce i drept rar intalnita, sa nu pozezi in minune, ca praful se alege de conexiunea vegheata de zei pe care tu o vedeai iubirea vietii , hai sa nu i zicem de apoi.
din pacate gandurile sunt facute sa stea dracu'n mintea ascunsa in speranta unei dorinte implinite. pen'ca daca se nfrunta cu oxigenul prin verbalizare, se ridica spranceana si-anume partenerului , ceea ce...hmmm nu i chiar de vis. uite rapa. oups, ai picat. te ai dus. deci, ca sa fie clar: tre' sa taci, zambesti frumos si sa folosti in propozitii studiatele cuvintele acceptate de ...ce ti s-a vandut. in exact 57 de secunde de publicitate. sau o ora si 43 de minute de film romantic. n-ai voie sa investsti emotii outside the box. daca nu vrei sa pierzi.
cat de tampit sau inadaptat poti sa fii sa iubesti o neconformitate in conditii de abateri extreme fata de parametri? ma duc in locul lui si mi-e clar: dezaxata!. run gorgeos, run!
unfortunately, "problema" ramane. ma doare fix in..partea dorsala a girafei care casca de plictiseala extrema azi dimineata pe national geographic. n-ai chef sa te iubesc? so what? i dont't give a shit. oricum ai plecat. te pupa, fata. french:D

screwed up

2011-08-27T12:49:00.000-07:00

foarte rar spre deloc constientizezi " ma" "do" sau cine stie ce alta silaba pe care o uzezi in incercarea de a te exprima.
topic putin important.
pana cand pierzi silaba universala care, realizezi mult prea tarziu ca, era continuta in exact fiecare componenta a limbajului tau de a fi orice.
blocaj.hibernare fara interval definit. inconstienta de tine.lipsa de impuls. sau puls.
sa te descompui de durere sau sa folosesti cand vei avea puterea experienta de a pierde tot inainte de a o face?
tot bullshit ul teoretic al invatarii prin experienta se duce dracu' cand te tavalesti de prost pe jos in plin proces de asimilare a minunatei sus-mentionatei experiente.
o minte debusolata complet de silaba lipsa poate identifica riscul unosr resurse risipite intr un curs de viata de tot kkt ul prin prisma unicului fapt ca o situatie neplacuta poate avea ca prim efect evitarea cadrului care a permis desfasurarea experientei cu pricina.si atunci care i utilitatea? redecorarea spatiului intern intr o cocioaba gata sa se darame peste locatar la primul semn de vant moderat? posibil, nu doar probabil.
am nevoie de silaba. si de puls.am nevoie de tine ca sa dau de drumul spre mine.
un indicator, ceva. o borna.

2011-08-15T11:03:00.000-07:00

nu ar fi asa o mare problema daca nu s ar mai opri lumea n loc, daca asta n ar insemna ca nu mai esti aici. cred chiar ca pot redeveni eu fara sa mi pierd impulsul de a-mi folosi muschii ca sa ma dau jos din pat IN FI E CARE dimineata, daca n as sti ca te am pierdut.ghinion de nesansa neanticipata. realitatea e ca ai ales sa fii orice dar fara mine.

clisee

2011-08-06T01:03:00.001-07:00

clisee sau adevaruri spuse pre ades in contexte nepotrivite?
cum poti aprecia valoarea de adevar absolut? ar fi ideal sa poti aprecia ca si cum ai pune in modul. doar asa poti stii. altfel, o virgula sau un minus atribuit in conditii evident subiective, altereaza tot.
ziua asta n - o sa aiba alt rasarit.
e un adevar general valabil, desi suna fals. cati dintre noi se mai gandesc la asta cand deschid ochii si isi dau seama ca s au trezit dupa prea multe snooz uri. incepe goana. da l dracu' de rasarit..
respiratia. un fel de rasarit..
n am bagat o n seama pana nu m a durut fiecare secunda de oxigen care ma duce mai departe de ce mmi doresc. e o secunda in minus fata de noi si una in plus fara amandoi.
e ce vrem sa fie si totusi parca nu rasare la fel. rasare din ce in ce mai greu, din ce in ce mai rar.
e posibil sa devina un adevar particular valabil.
e posibil ca reflexul sa fie de fapt un cliseu.
un adevar in afara modulului.

50/50

2011-08-02T13:04:00.000-07:00

filosofia new age..
se pare ca daca te concentrezi, vizualizezi si te transpui, nu se mai pune problema unei singure realitati. cica ar fi mai multe. alea care ti se nazar tie. cu alte cuvinte te scoti de o rezerva nelimitata de pestisori de aur care dau din guritza doar pentru tine.
deci, ca sa zic asa, daca te grabesti al naibii de tare si locuiesti in orasul celor o mie de semafoare, bulshitul de new age ti le intinde pe toate verzi si devii regele soselelor care ajunge la timp la destinatie.
bine, bine..dar astia nu zic nimic de semne. ce fac la STOP? mi-l imaginez prioritate si ma avant fara frica? mda, pot face si asta:) de fapt, chiar am facut-o. nu aveam voie. dintr-un milion de motive, mai putin legate de regulile de circulatie rutiere, dar tot reguli se cheama. ma vazusem eu un fel de "poate tot" si "poate oricand" in conditii propice de "fuck it! , ce stiu ei?! ". ar fi fost tolarabil si asa. problema a aparut in intersectie unde m-am ciocnit de un alt "poate tot" de data asta " poate cand vrea el". si uite asa " new age" se pronunta acum " new tzeapa". doar de catre mine. e privilegiul meu, castigat prin tone de experienta. nefolosita. zero. barat.
STOP si de la capat. intersectii mai sunt. si care-i sansa ca "poate din nou tot" sa dea din nou peste un "poata doar cand vrea el"? 1la 1? 1la 0? 50/50..pe bune, ca nu merita

cine naiba stie

2011-07-28T12:57:00.000-07:00

sunt in exact acel moment in care cred sincer ca o jumatate se simte singura doar daca din disperarea de a se intregi isi pierde de fapt orice sansa la unitate.

te trezesti intr o dimineata, te decizi ca esti deprimat , inconstientul prinde aripi si ti ia soarta epuizata in mainile i afectate vizibil de parkinson si , ca de nicaieri, iti scoate n cale o tipa. ca o zana. o minune intr o lume reala.ingerul tau in raiul tau de doi. atunci nu realizezi ca de fapt te uiti intr o oglinda sparta si te incordezi anormal pana reusesti sa te amagesti ca vezi un intreg perfect.

noroc cu constientul. eroul pe eternul cal alb care te scoate din rahat si ti explica in termeni concreti diferenta intre cioburile unei oglinzi si oglinda.
e inzestrat cu carul de talent didactic, astfel incat, pana si tu pricepi ca suma cioburilor nu mai face nicicum o oglinda intreaga.

habar n am... cred ca morala ar fi ca mai bine ciob decat oglinda sparta.

bine ma' ca esti tu destept!

2011-06-22T13:32:00.000-07:00

daca i vezi, te pufneste dorinta de bine de tine cu tine.

incordati, cu orgolii expandate, se fixeaza cu pupilele contractate in ideea de " i m bodytalking now, pay attention! " cu credinta solida ca ar avea intr adevar ceva de spus. de ce naiba nu fac, si se cramponeaza in rutina de a analiza critic tot ce nu presupune os la miscare..nu pricep nici ei
game on. and on. and on.
si fluturii zboara. pana mor. ceea ce se intampla relativ rapid. si apa curge. pana se varsa. si se pierde intr o apa mai mare pana nu se mai recunoaste. doar ecoul a ce a mai ramas din ea intreaba in stanga si n dreapta de ce.
de ce curgea si mai ales spre unde.
of course ca nu i raspunde nici naiba. pana la urma e treaba fiecaruia daca are motive sau for fun e singura "ratiune".
doar aia, expandatii, se aud pe fundal :
" ai face bine sa nu mi spui mie ce sa fac! si cand sa fac! si mai ales de ce sa fac!"
"pai bine, mai seamanul meu cu chip de briza,vezi ca si cu timpul asta nu i de colo, daca pierzi momentul ramai cu unul mai putin!"
" ...e mai putinul meu, si atat timp cat cat viata mea e viata mea iar tu esti anexa de sezon, nu ti irosi bataile din aripi din presupuneri nefondate de genul ca ar conta "
intre timp apa a curs. pana la pierdere de sens. al ei. de fapt, al lor.
partea buna e ca ecoul e slab, si ei nu l aud. deci nu stiu.

ipotetic adevarat/ adevarat ipotetic

2011-06-01T15:17:00.001-07:00

sa ti fie teama sa investesti tot, dupa ce ai suflat si in iaurt si tot te ai fript, zic eu ca e justificat
dar ce i de facut daca, ipotetic, iaurtul e ciorba de perisoare abia si anume preparata, iar tot, e un pic mai putin decat sa zicem insuficient? atunci ce?
pai atunci..s ar putea sa ai varianta de reinstalare soft.de preferat fara bug uri.
insa, asta presupune sa iei decizia. daca ipoteticul e doar ipotetic sau iaurtul chiar era iaurt. daca iei decizia, sfera de posibilitati la care ai acces se reduce. si anume chiar la zero. pentru ca deja ai ales.
te lasi pus la zid de rationamentul propriu dus pana la solutie aplicata, sau deschizi larg usa, lasi fluturii sa zboare si viata sa curga?

loving marco

2011-06-01T12:22:00.000-07:00

la mai putin de o bataie de suflet, povestea a redevenit un amalgam de feti frumosi si ilene cosanzene. la un moment a trecut si calul.

timp de tine

2010-06-26T07:02:00.000-07:00

e mai usor de ignorat cand auzi pe altcineva cum te baga cu franchete in tagma tampitilor, decat cand te uiti in oglinda si nu i mai poti contrazice. nu mai poti da vina pe perceptii venite din prea multe complexe ascunse, pe subiectivism argumentat doar de autosuficienta sau pe controale oftalmologice (a se citi psihologice) ratate. te trezesti suspendat intr un vid. cumplit de plin. simti enorm pana la nivel de molecula dar nu poti misca nici macar un gand.
n am fost niciodata adepta drumului cel mai scurt. am avut senzatia ca as pierde toata distractia asa. cat poate fi de plictisitor sa te duci sa iei/ceri atunci cand iti doresti ceva? kind of big time..kind of rewarding e sa determini ceva ul sa te bata pe umar zambitor si sa articulezi senina un da cand te intreaba daca l vrei. pe de alta parte, poate fi doar o ascunzatoare pentru situatiile penibile de refuz potential.
n am disecat niciodata plinul pana la nivel de fond, n am indraznit sa ma pun cu vidul, l am privit ca fiind de sine statator, indestructibil, nu m am vazut capabila sa i desfiintez una cate una proprietatile care l fac real. n am luat in calcul o posibila victorie. mi am probat armele pe propria mi piele si am pierdut.

.pdf

2010-05-13T12:59:00.000-07:00

imi zice unu' intr un .pdf ca exista un singur lucru obligatoriu pe lumea asta. sa mor.
pe bune? si, ma rog, cam pe unde ai umblat mata' pana acum? si cum naiba ai invatat sa scrii daca nu intr o scoala in care te a inscris mamicuta obligatoriu(mi e cam greu sa cred ca la momentul respectiv ai articulat o dorinta in sensul asta)? in cazul in care n ai fost crescut de lupi, afirmatia ta pentru mine nu e decat un copy-paste dintr un text motivational de 3 lei jumate.
e foarte simplu sa insiri niscaiva vorbe de duh adunate din cel putin patru zari si sa te dai doct intr un document trimis ca spam intr o incercare disperata de cel putin branding personal. fugi in alta lume si nu ti uita laptopul! in lumea in care ma invart eu si alte cateva miliarde, daca nu ti plac etichetele ancorate cu lipici ieftin si nefondat direct pe fruntea ta, trebuie. si trebuie al dracu' de multe, ca la un moment dat mai uiti din ele si provoci cataclisme sociale care nu fac altceva decat sa mai scoata in prim plan un alt manunchi de trebuie. ca deh, tre' sa ti repari imaginea. culmea, zic ei, de om normal!
am chef sa ma duc la munte sa ma cazez la o tanti no-name si sa citesc vreo doi ani. si da, e pe primul loc pe lista prioritatilor pentru mine. am senzatia ca ma sufoc si ca ma paste un atac de panica daca nu fac asta. eu, aia care nu stie sensul lui trebuie. aia care doarme ca un butuc. noroc ca i cealalta treaza. asa imi pastrez si eu servciul , garsoniera inchiriata si linistea celor care le pasa.

starea civila

2010-04-19T12:11:00.000-07:00

ma simt ca un exponent al unui necunoscut dintr o ecuatie cu mai multe solutii.
una e oficiala si recunoscuta, nu ma priveste,nu ma ajuta. alta e undeva la nivel de subconstient sau vis, ceva gen rezolvare gasita in somn la problema din liceu care mi dadea bataie de cap in cursul zilei. cel putin doua solutii la aceeasi problema-asta era regula pe care o respectam default in mate-hobby-years.nu functioneaza aici.
blocaj. cum rezolv o problema noua fara axiome, teoreme aplicabile si logica? cum sa ating ceva de neatins atat timp cat nu pot explica ca totusi e palpabil? din punctul meu de vedere.
sunt exponent fara cuvinte al unui necunoscut fara urechi.
se intampla atat de des sa am nevoie de lucruri, evenimente, oameni..si le primesc. no complains. foarte rar insa imi pulseaza o vena pe tampla stanga de tare ce mi doresc ..lucruri , evenimente, oameni. am vrut sa simt, acum simt. vene neputincioase pulsand pe ambele tample, cu balbaiala sau mutenie temporara ca side-effect.unde o fi Pitagora cand ai nevoie de el? nu s a gandit ca intr un viitor mult indepartat o domnita oarecare ar putea intampina o problema gen blocare coarde vocale in prezenta anumitor probleme posibil..bipede? nu, nu s a gandit, sau daca s a gandit nu a consemnat pentru posteritatea mai putin inzestrata una sau multe solutii care m ar scoate, spre exemplu pe mine, dintr o dilema sa i zicem logica, si m ar posta intr o reactie sa i zicem chimica doar evidenta nu si realizata.din logica pura n am scris realizabila.
si cum logica e nula si neavenita in situatia de fata, am solicitat time-out: doua zile delegatie .(a se citi postarea datelor in afara problemei, sau vedere din avion fara interferente de la sol)
cre'ca o sa mi impachetez si datele din ipoteza: problema paralela logic mie, tangetiala practic cu alta,de gasit solutie.wish me luck!

ala bala

2010-04-14T10:32:00.000-07:00

tind sa cred ca la un moment dat am avut si m am folosit de un baston. sau de mai multe. sau de un sistem de sustinere de naiba stie ce fel, cu rolul unui baston.

nu l am vazut, nici macar constientizat. nici cand a fost, nici cand s a rupt. doar cand am ramas fara. si la cat is de tampa probabilitatea e foarte mare sa ma fi balansat in deriva mult si bine daca nu dadea doamne doamne nitzica gravitatie si niscaiva muschi(si da, ma refer exact la gluteu) care impreuna au incropit minunea durerii transmisa la creier sub forma echivalenta a unei alerte de meeting cu prezenta obligatorie. am picat de suficient de sus incat sa doara, iar intensitatea e destul de puternica ca sa nu mi permita un dismiss dintr un click de orice fel.

existenta gri cu tenta de bej. satisfactie ofilita a unui orgoliu demult inflorit de provocarea de a renunta la tot. si orice ar declara icsii si tzurile din jur, e lucru stiut , cu orgoliul nu te bati daca vrei sa castigi. a ajuns din nou la combinatia castigatoare pentru premiul de nesuportat de cazinoul in care mi adjudec oxigenul.

mi as dori sa fiu penibila plangandu mi inutil iubirea consumata pana la scrum intr un spatiu virtual neutru. as vrea sa ma pot baga in vartejul general care scruteaza imprejurul cautand vinovati pentru propriile mi picaje in gol si sa ma autoproclam si eu vlastar nedreptatit al vreunui neam de alesi nestiuti.vreau sa fiu ca ei/voi/ea/el/tine ca sa mi amintesc sa simt.
ceva.

s.o.s.

2010-04-01T01:48:00.000-07:00

incerc sa mi aduc aminte cum am facut de ajunsesem sa mi duc zilele masurand cu pasul sarma asta de viata fara sa mi pese de altitudine, trasnete sau de stolurile astea de ciori fara aripi zburand haotic.
am coborat de pe sarma intr o lume pe care mi am dorit o, se pare dintr un univers invers. aici daca mi doresc ceva, mi se livreaza pe un platou cu fundita rosie. incongrenta ma plesneste dupa cap abia cand desfac fundita si mi dau seama ca darul nu e pentru mine acum. e pentru mine atunci. chinul e ca nu ma pot bucura atunci. un atribut exclusiv al prezentului aplicat trecutului, pare sa fie legea dupa care se guverneaza noul meu univers. daca schimb legea, schimb polaritatea.
pierdut sarma, gasitorului ofer recompensa.

note to myself

2010-03-27T06:31:00.000-07:00

am experimentat de curand un incident intre mine si mine de natura unui scurtcircuit.
angrenajul pare sa nu mai functioneze, si nu vorbesc de capacitate maxima sau cel putin normala,vorbesc de inghetare efectiva.
sunt aproape convinsa ca daca un ciob de oglinda imi reflecta imaginea o sa vad o paiata colorata cu un zambet larg de un rosu ridicol desenat peste o gura dezamagita ca e atasata de o persoana prinsa in chingile propriilor temeri.
nu am avut curajul de a mi dresa fricile, le am lasat sa se scurga in mine, sa ma domine, sa se confunde cu mine. mi a fost teama sa mi accept infrangerile, am avut mereu tendinta de a le imparti cu oricare altii. m am agatat de momente waterloo fara sa le recunosc ca atare - le am atribuit in mod eronat semnificatii convenabile de perseverenta si determinare. am gresit in mod repetat fata de oameni apropiati atribuindu le erori de care nu erau responabili decat in realitatea mea deformata de durerea pierderilor pe care nu am fost suficient de prezenta sau suficient de inspirata sa le evit sau macar sa le intarzii.
toate astea m au adus in punctul in care pentru mine omul si oamenii inseamna acelasi lucru.cred ca am folosit un etalon definit la nivel de detaliu care nu a putut cadra cu nimeni. am descalificat leoparzi pentru simplul fapt ca ii vedeam iepuri, pe considerentul ca intra ambii la categoria animale. se pare insa ca fiecare descalificare aplicata mi a intensificat culoarea rosie a cartonasului pana a fost suficient de pronuntata incat sa ma scoata din joc.am sentimentul stupid ca ma antrenez singura pe un teren gol al unui joc de echipa, in speranta ca regulamentul se va aplica si pentru mine si voi reveni in joc.

kind of why

2010-03-24T14:31:00.000-07:00

mare lucru sa nu se napusteasca apocalipsa peste noi..unde am mai pupat eu doua zile consecutive de generozitate la cote rezonabile? asa ma batea un gand azi pe la pranz sa execut un chiul de natura vintage ca pe vremea liceului, si sa verific daca primarul a renuntat la imbunatatirea aspectului vilei personale in favoarea vopsirii bancilor din parc..nu de alta, dar asa m a format mama, constiincioasa, si daca am o problema de rezolvat trebuie musai sa gasesc cel putin doua solutii, si ramasesem restanta cu rezultatele aplicarii teoremei geniilor cotropitoare asupra proprie mi existente (o numesc asa tot dintr o generozitate pe punct de implozie apropiata)
n am taiat o de la job, desi Busu nu m a dezamagit nici de data asta.am optat pentru varianta both sides safe - casti in urechi, privire concentrata pe laptop, busy like..
ma, is relativ tampitzica. asta i primul raspuns pe care l am gasit. because, o farama de geniu are fiecare, iar faptul ca unii aleg sa o introduca tacticos intr o punga ulterior inchisa etans si sa foloseasca echivalentul adaptat al cuptorului cu microunde pentru a se pune in acord cu egoul explodat neargumentat, nu ar trebui in nici un caz sa ma afecteze pe mine in mod negativ. ok, ma pot revolta eu cu mine, la modul: bai entitate, diferenta dintre perceptia ta si realitate e cel putin incomoda, socialmente vorbind. hai, te rog eu, trezeste te ca prefer cosmarurile pe care nu mi le amintesc cand ma trezesc.
al doilea raspuns inca imi obtureaza caile respiratorii si nu l pot articula.
in rest, glorious day - baloane colorate, tineri verificandu si compatibilitatea amprentelor pe strazile urbei, parca am vazut si un curcubeu...a, si un accident auto fara victime.

unfortunately it rained

2010-03-23T13:46:00.001-07:00

cum azi m am simtit generoasa, ar fi existat posibilitatea reala de a ma fi dus in parc sa ma pozitionez comod intr un alt unghi decat cel cu care abia ma acomodasem, si sa fi incercat, din nou, sa surprind aceeasi realitate atat de clar definita altora si inca, hai sa nu zic interzisa, mie, dar cel putin inca blurry.
dom'le, nu pot ajunge la o explicatie cu care sa intru in acord vis-a-vis de gradul maxim admis de genii pe yoctometru patrat.a se intelege, prin genii intelegem acele entitati bipede care comunica ,printre altele si verbal, si al caror scop declarat, printre altele si verbal, este de a si admira satelitii. bai, sa i vezi cum inghit cu noduri daca indrazneste careva sa le tulbure linistea stelara cu ceva ingaimari mai mult sau mai putin articulate.nici nu conteaza daca au dreptate - minunatii "alesi" sunt o sursa inepuizabila de argumente inventate pe moment din disperarea pe care le o induce clatinarea aproape imperceptibila a piciorului stang spate a jiltului de care par sa se fi lipit de bunavoie si doar un pic ajutati de niscaiva semeni executanti.cum adica?!exista cineva care nu a inteles pe deplin ca nu trebuie deranjati din meditatia lor continua asupra propriei si unicei maretii ? incredibil! hai sa fabrice ei niste axiome ca sa nu se creeze precedent!
as fi incercat sa aflu mecanismul care i reproduc la infinit sa le punem naibii o stavila.
n am facut o , ca a plouat , si n am mai ajuns in copou.dar maine, a zis Busu ca am liber la cautari pe tema "exterminare creaturi" :-)

gainsbourg

2010-03-23T11:31:00.000-07:00

metodologie adaptata

2010-03-22T13:26:00.000-07:00

atat timp cat nu constientizez ca mi a taiat cineva alimentarea la sursa de energie, decat in 2% din timpul in care clipesc, suficient cat sa mi trec "x" ul la "ics si zero", ma declar multumita.chiar daca nu castig mereu. its part of the game.
acum ca vad scris alb pe negru imi suna sinistru de resemnat.tactica proprie de supravietuire intr o lume de kkt,pentru unii roz.
insa daca luam in calcul faptul ca din sistemul de referinta la care s a facut raportarea s a scos incrancenarea, agatarea de idei fixe si tampite ramase de pe vremea in care agoniseam idei, prostul obicei de a considera ca parerea oricaror altora ar face mai mult de fix pix, dependenta sub forma afectiva ( ca de fumat nu m am lasat si nici nu intentionez), s ar putea sa fie totusi un sistem viabil.
joaca de om mic.

enough!

2010-03-21T06:39:00.000-07:00

stai in umbra si ti dai cu parerea. de cele mai multe ori, anonim.
daca tot suntem la ipoteza, merita consemnat ca arareori se intampla sa ti o fi cerut cineva. de ce naiba nu aplici ce te a invatat maica ta cand erai mic/a? exprima te coerent si cat te duce capul de inteligent doar daca esti intrebat/a si ai ceva de zis! e plina lumea de reziduuri, fa ne un bine si delimiteaza te astfel incat sa nu fim obligati sa ti inghitim spasmele haotice si inutile, doar pentru ca ai tu o problema cu ego ul.
daca tot te a obligat vreo circumstanta sa silabisesti cu voce trei randuri dintr o carte ( chestia aia cu multe foi tiparite fata-verso, incadrate intre doua coperte de regula mai groase ), nu inseamna ca e musai sa ne virusezi cu ceea ce crezi tu ca ai inteles si sa ne trasezi repede ceva reguli de viata. o sa fie o surpriza pentru tine, dar crede ne, chiar ne lipsim!
te rog eu, presupune ca esti mut/a!

abominable

2010-03-19T12:44:00.000-07:00

de cand ma stiu am o problema cu timpul.
nu l am avut niciodata, nu l am putut masura, dilata, compartimenta pe prioritati, eficientiza, si in nici un caz domina. m a facut pe fiecare segment de viata, m a avut exact asa cum i a placut. aproape ca ma declar invinsa, ce sens mai are? un joc realmente viu de " ma ai, iar m ai scapat; m ai prins dar m ai pierdut din nou" , pe care mi placea sa l consider justificarea labilitatii psihice ( in momentele optimiste o numesc doar sociala) de care sunt din ce in ce mai sigura ca sufar.
( bai, danseaza acu' una pe protv - nu se gaseste nimeni sa stabileasca limita superioara pentru penibilitate?! )
revenind...
admit responsabil si asumat ca am pierdut timp sub forma cunoscuta a 4 ani consecutivi, la doleantele parintilor de a livra o diploma care sa le ateste cu patalama ca fata lor e o desteapta, ca pentru geniala nu era casuta acolo de bifat.
nu mi lipesc privirea de asfalt nici cand adun intr o fraza cuvinte care dau sensul pierderii a 9 ani intr o relatie de cuplu care dupa primii 3 putea fi bagata la prietenie cu mare lejeritate.e posibil insa sa rosesc necontrolat pentru noptile pierdute pe taste cu un imbecil caruia n am timp sa i aloc mai multe cuvinte decat exact astea.
tampenii, naivitati, generalitati. ok, agreed.
they say...ca nimic nu se pierde, totul se transforma. suna doct...probam aplicabilitatea : in aia 4 ani n am deslusit tainele finantelor, dar mi am insusit veleitatile necesare castigarii la o masa de biliard a unor bani, gin uri, tipi. ok, aici se aplica. in cei 9 ani, mi am castigat cel mai bun prieten de atunci pana in zilele noastre.
da' ce ma fac cu ziua pe care am decis s o pierd cu un kkt de examen in loc s o petrec cu ea. pentru ca era ultima . si stiam. si eu, si ea. mi au zis ca m a chemat; m a cautat din priviri. evident, nu m a gasit. the fucking stupid piece of shit sustinea marele examen al vietii.s a intors pe partea stanga si a murit.
intr o lume ideala postul asta nu ar fi existat.

nothing to gain either

2010-03-16T14:39:00.000-07:00

ma plictisesc ingrozitor.
tocmai am descoperit ca n am nimic fundamental de pierdut.
pupile fixe, ciment prin vene,complete awareness.

marker

2010-03-14T15:28:00.000-07:00

ma, are ochi frumosi. albastri. dar un albastru dintr ala care pare fake, si lumea nu intreaba daca are lentile de contact pentru ca raspunsul pare evident si e posibil sa i provoace disconfort interpelarea pe subiect.pare simpatica fatuca, doar ca ti impresia ca e deconectata din proprie vointa de la orice sursa de viata.
o privire goala atasata de o entitate plata in stare catatonica pura,care te provoaca la alternative de povesti.
poate e dezamagita pana la extremis de tot ce a interferat cu raza ei vizuala, si nu mai face fata; poate a obosit sa caute sensuri acolo unde a secat logica asa cum o percepe ea.la fel cum poate a avut un vis. un vis in care se facea ca a jucat la o loterie in termeni de absolut cu sanse neidentificabile de castig. si a luat potul cel mare. ala surpriza.
mi o imaginez cum e condusa sa si ridice premiul.mixed feelings; bucurie, nerabdare, un pic teama ca nu se va ridica la nivelul asteptarilor. era viata in ochii aia.
urmareste pasii celui care ii arata drumul; par familiari, prietenosi, ii dau incredere. e un premiu pana la urma, nu poate fi decat de bine. pare ca se relaxeaza. pana se deschide usa: o camera mica, in cinci pereti , almost empty.nici o fereastra. doar un birou, mai mult lung decat lat. mic. pentru o persoana. ridica ochii: privirea neutra din ochii (tot albastri), ai celui care o condusese, ii indica scaunul din piele crem cu spatar inalt, sa se aseze. nu si a dat seama cand a iesit.
o coala alba de flipchart, un marker alb si un plic negru cu irizatii aurii pe marginea biroului. scria:"pentru tine", asa ca l a deschis.
ce naiba se aude? ticaie al dracului de tare. si apasat.
" numeste l in termeni cunoscuti tie, e al tau : restart, nou inceput, cadou de viata noua. your wish is my command. nu exista deadline"
big joke! de ce naiba nu e negru?

fuck off

2010-03-12T16:28:00.000-08:00

daca n ai treaba, in principiu ar fi bine sa ti faci. nu ma implica in jocurile tale de cinci lei jumate, ca n am chef sa pozez in piesa de domino doar de dragu' de a adauga o experienta.nu azi, nu niciodata.
e kind of funny sa mi amortizez caderea cu o idee falsa la care ti a placut sa ti aduci ceea ce s ar putea numi contributia. inca nu s sigura ca e asa pentru ca teoretic contributia ar fi trebuit sa te implice direct, iar asta e inca sub semnul intrebarii. doar pentru ca sunt destule grade la bord. altfel ar fi cert.
partea funny tinde sa se dilueze cand apar senzatii de lipsa reactii gen comanda creier-muschi.ce naiba ar mai putea fi distractiv cand imaginea constanta din fata ochilor ma posteaza VIP cu ochii inchisi, mult pamant, greu, deasupra, langa, sub si ceva rude mucegaite de durere prin preajma?
ca esti un mare nimic, nu e indubitabil; ca am fost proclamata za biggest zero of my mankind, e.
in lumea mea tinzi spre zero absolut. in ceea ce ma priveste, m am scutit de atributul de absolut.

the truth beyond words

2010-03-11T12:29:00.000-08:00

data viitoare cand ma mai ia dorul sa aberez in povestiri inventate doar pentru a scrie o idee, mi ar placea sa mi simt plexul mai acut decat in mod normal, cu ajutorul oricui e prin preajma.
pai inventez si eu un sant, lumina multa si ceva albastru , ma postez pe mine ca personaj prim, si imi ia doar 9 ore sa transpun inventia in realitate?
una bucata masina, un biet sant(ce i drept era un copac, nu o vaca prin preajma l am si intrerupt din pascut) la iesirea dintr un oras, zapada cat cuprinde, muulte halate albastre in spital, si idioata de la volan. bai cand imi iese, chiar imi iese:D
absofuckinglutely great! what next?

P.S.: a iesit la radiografie ca mi am bagat mintile in cap

bite the dust

2010-03-10T13:21:00.000-08:00

dupa ce ca era o lumina de ti golea orbitele, ma mai deranja si nuanta aia de albastru neterminat gen halatul doamnei respectabile care se ocupa de menaj in scolile publice. si, ca naiba, ma doare si fiecare vertebra in parte, cu intensitate diferita ce i drept. fucking shit!! ce dracu caut in sant?!
imi suprasolicit creierul, sau cel putin asta i senzatia, da' nu ma duce frate' capul sa gasesc o explicatie. de nici un fel. am senzatia ca m as multumi cu oricare doar sa gasesc un sens. clar;la mine nu functioneaza chestia cu "ai grija ce-ti doresti ca s ar putea sa se indeplineasca". ioc explicatie. and above all, pamantul e umed, mi s a lipit de sase falange, exact alea de care in mod normal ma folosesc sa gasesc un sens mingiei antistres. mda, aia in forma de bila de biliard. numarul 13 ca sa fiu mai precisa.
mnoo, nu accept. hai! regruparea! mmmbuuunn.recapitulam, cu mintea limpede, ca se pare ca s intr un mediu propice limpezimii in rationamente( sincer, ultima tusa la imagine ar desena o o vaca care sa si curete dantura cu iarba de prin preajma)...bai, deci pe bune, chiar am fost in delegatie, ok, am bifat whisky in duty ul din galati, recunosc, si mi aduc aminte,cat de exact pot in conditiile date,ca in cateva ore am ajuns acasa. ok...laptop..mesaje...booking in barcelona..hmmm...se rupe firul...deci booking...barcelona..ce naiba caut? si de ce, ma intreb.oare asa se simte o matza cand ii tai coada si mustatzile? nu ma pot hotari daca senzatia asta de zero echilibru e kind of cool sau imposibila de a dreptu'.oi fi picat, la naiba, cam asta se intampla cand n ai punct de sprijin, coloana vertebrala, destinatie sau capat de drum vizat, nu?
ciudata masinarie si homo sapiens asta, vertebrele par sa si fi insusit noile coordonate. nu ma mai doare nimic. si, de fapt pamantul nu e umed. e doar rece.
lucid de rece.

za fucking stupid duda

2010-03-08T13:55:00.000-08:00

fatuca cu pagina impartita in doua:plusuri minusi, linia orizontala si concluzia. asta sunt, si nu mi prieste.mai ales cand sunt obiectiva. de ce naiba nu s si eu o mediocra si inca ma zbat sa nu ating limita superioara a tampeniei umane pe milimetru patrat ?
mi se intampla rar, dar mai da si cu plus toata mazgaleala asta. si ce fac? cum ce fac?! il anihilez.e simplu.da' ce, ma face pe mine un plus?!! imi pun la bataie mirobolanta mi creativitate si ii dau un sut in cur. maica si ce forta imprim dupa atata hibernare.
"stii sa le inchizi gura" ;si are dreptate. n a cerut nimic. da' nimic, frate! niciodata. pentru ca a inteles ca nu are nici un drept. mi a dat lectie dupa lectie. moka. si ce a inteles za fucking stupid duda? doar ca mama are dreptate, si ca ea e o mica printesa care da din toc si pica fraierii pe spate de atata desteptaciune deghizata, din scopuri pur defecte.
tempranillo dry. se pare ca asta i cheia care se potriveste in nisa de unde se vede clar. rosu, sec 12,5%.
doar ca iar se zgaieste la mine clanta usii inchise in urma. n am mai vorbit cu o usa inchisa, dar ma simt dispusa sa incerc.

2010-03-08T01:11:00.000-08:00

8 martie 2010, ora 22:00
vin rosu sec, castile pe urechi, Cafe Americaine, satin

i've lost

2010-03-04T00:27:00.000-08:00

incerc sa mi dau seama daca e indicat sa intri intr o liga superioara tie si sa ti asumi suturile anticipate de altfel, in ideea ca asa iti vei depasi mai rapid nivelul actual , sau sa te postezi comod in sezlongul de observator. de acolo teoria relativitatii functioneaza. de acolo poti aduna informatii argumentate, poti construi the big picture, poti aseza piesa langa piesa si ti poti pregati mersul inalt adaptat la cadentele ligii superioare fara handicapul centimetrilor pierduti unul cate unul la fiecare impuls spre inainte imprimat de bocancii lor.
cred ca intrebarea e de fapt daca e indicat sa te arunci cu capul inainte atunci cand iti doresti ceva, si vezi tu pe parcurs cum te descurci, sau daca probabilitatea succesului creste direct proportional cu cei doi pasi inapoi pe care i faci ca sa vezi mai bine gropile de ocolit, nisipurile miscatoare si pozitia soarelui.impulsul momentului cu entuziasm si speranta sau analiza cu echilibru si siguranta?
in ambele situatii exista posibilitatea ca ultima piesa din puzzle sa fie dintr un alt joc.
si atunci, din ratiuni de time management, aleg prima varianta.
doar ca pentru urmatorul joc.
pe asta l am pierdut.
si pe asta.

wtf is wrong wm?

2010-02-17T12:21:00.000-08:00

am sarit calul cu apetitul meu exagerat de tot ce nu i conform cu normalitatea. ce doza de stupiditate tre sa mi infulece zilele, de ma trezesc doar in momentul in care urmaresc iarasi in detaliu cunoscuta scena a clantei care se ridica pana se inchide mecanismul, in urma celui pe care mi l doresc de aceeasi parte a usii abia inchise? daca mi as asuma un raspuns, cel mai probabil data viitoare as viziona un film siropos cu charlize theron. exclus sweet november. doar in cazul in care depasesc limita admisa de prostie manifestata si repetata, si chiar merit sa dau coltul.
"misca ti fatuco adunatura de muschii, rupe naibii clanta aia afurisita, asuma te, si inceteaza sa pierzi gratuit!" si ce daca la nivel de teorie totul functioneaza daca iti explodeaza in fata rezultatul implacabil: creierul nu preia comenzi. nu proceseaza. martor tacut. o mica elvetie in cutia craniana.mai lipseste sa mi arborez un stegulet in culorile iernii tarzii in partea stanga a fruntii si mi am terminat manifestul.
gata, frate, maine dimineata la prima ora, scot clanta. nu. mai bine scot usa. asta pe post de suport moral, ca la cum ma cunosc, in maxim tz luni ma cred in stare sa fixez cu ochi umezi si goi aceeasi scena cu exact aceleasi ganduri.daca n am usa n are pe unde pleca. exceptand cazul in care l as putea ajuta ( tot mai des ma simt generoasa) sa iasa pe geam. ii cedez si un cersaf sa si confectioneze un drum spre viata fara handicap fizic, in caz ca nu mi pasa prea mult de el. ia uite, incredibil cat de creativa devine mai sus mentionata elvetie cand mi e lumea mai..aproape.
adica e adevarat ca toate drumurile duc spre roma? am intr adevar resurse sa imprim pas de ghepard oricui se apropie, schimbandu i traiectoria? furci caudine mi au stat in cale dar se pare ca mi am gasit si calitatea. o fi fost pe fundul sacului ursitoarei pedepsite sa ma introduca in angrenajul de rateuri din care se presupune ca ar trebui sa invat ceva.

real time gamer

2010-02-13T07:26:00.000-08:00

e cel putin funny sa arunci stimuli ca sa citesti perceptii.
imi place prea mult jocul ca sa mai ajung sa interperetez reactiile. exceptand situatiile in care am impresia ca intalnesc un alt gamer. unfortunately,de cele mai multe ori, o simpla transpunere grafica a raspunsurilor la acelasi stimul traseaza un singur tip de vector. mda, si anume ala care indica o turma.
stop joc. fiinta sociala inseamna altceva decat simple interactiuni din perspectiva proprie? mai exista individualitati care sa schimbe sau macar sa iasa din ritmul indus de adunatura de cornute? speri la un da, insa iti arunci un ochi pe graficul jocului intrerupt si decizi:
game reloaded. good luck on the next level!

absofuckinglutely worthless

2010-02-12T14:48:00.000-08:00

stii copacul ala de pe dreapta,dupa Onix cum urci Buciumul?acolo m as duce in momentul asta sa ma impusc.doar ca sunt parcate doua masini,ma incurca-nu pot urca, si parca vad ca pana maine imi iese luciditatea din respiratie si uit de el.

checkmate

2010-02-12T06:26:00.000-08:00

nu mi amintesc sa fi avut vreo afinitate spre magie, in nici una din etapele minunatei mele existente, nici macar in alea de tranzitie intre de-a busilea si "lasa-ma papa la mare ".
si m-a pocnit acum, in my glorious 30's, sa testez aplicabilitatea general valabila a gravitatiei, printr o miscare, dar nu oricum ci pur artistica total nestudiata, de picat pe spate, la vederea urechilor lungi , usor pufoase ale lui Mr Rabbit iesind din jobenul verificat gol.
pai daca am verificat, testat, , calculat, si de fiecare data a iesit necistigator, cine te crezi tu sa-mi dai o lectie de maturitate drept atunci cand am verificat, testat si calculat iar roz ul a iesit roz si norisorul chiar pufos? te crezi Big Iepurila, cap de afis pe blockbuster ul anului? bun , si daca te crezi, de ce trebuia sa ma convingi si pe mine?
ma bagi in joc, ma lasi pe demo ca sa ma cred si eu vedeta in reclama de redbull, dupa care vii si mi zici: bai fatuca, is doar 10 cifre, 3 culori si 7 note;depinde de tine ce faci cu ele.
asa? acum zice...dupa ce l am bagat la necistigator...
cre ca asta i momentul in care ar trebui sa tac si sa par blocata, in loc sa deschid gura si sa inlatur orice dubiu...

dust versus stardust

2010-02-10T13:38:00.000-08:00

uita- te la ceas.
ce-ai facut in ultimul minut ca sa conteze?
ok, sunt doar 60 de secunde, dar ce ai facut in ultimele 60 de minute sa conteze? sau in ultima saptamana, sau in ultimii doi ani?
nu, e putin probabil sa conteze ca ai muncit ca fraierul si ti s -a marit salariul cu tz mil, cum e si mai putin probabil sa conteze ca ti ai slefuit discursul ca sa arunci pe spate in flicflacuri cat mai multi bipezi din arealul in care habitezi plin de tine.
adorm greu, am din ce in ce mai putine raspunsuri iar alea departe de realitatea pe care mi placea s o cred dorita.m am intrebat daca m ar cauta cineva in caz ca as disparea intr un ...nu stiu, accident pe un munte putin practicat. probabil n o sa dorm deloc.
partea buna e ca daca mi puneam aceeasi intrebare acum 1 an, probabil ma aruncam de pe Unirea. patetic, dar totusi mai putin patetic.
fata de acum un an, acum ma misc. in pasi de gheisa ce i drept, dar se cheama ca incep sa mi constientizez pleoapele. tu clipesti?

say "cheeeeese"!!!

2010-01-30T10:24:00.000-08:00

vulnerabilitate. cine s a amuzat si ne a pus o in carca, merita cel putin recunostinta vesnica. va imaginati cata monotonie ar fi fost daca am fi fost bipezi si cu coloana dreapta cat ne miscam prin viata?
e mult mai palpitant sa pipaim ca niste retarzi de fiecare data cand, in ideea obtinerii unei reactii, purcedem la diverse incercari numite impropriu actiuni.
deunazi mi s a aratat o pereche de dinti si m am grabit sa cred c ar fi un zambet. wow, super, acceasi lungime de unda, compatibilitate, chimie, se grabeau sa interpreteze ale mele sinapse alterate sau cel putin scurtcircuitate.
mi se pare ca daca invat diferenta dintre zambet si ranjet, aflu de ce, unde, cum, cat si cand. pentru ca algoritmul s ar putea aplica la orice, si ar fi mult mai simplu sa inaintez in loc sa ma indrept sinusoidal spre nicaieri.

ma inclin!

2010-01-28T12:49:00.000-08:00

professional poker

2010-01-26T12:54:00.000-08:00

traiesc sentimentul ala ca dupa ce am alergat multa vreme, am sarit peste gropi, am ocolit obstacole si am facut compromisuri in defavoarea mea, am ajuns la destinatie.
cumplit de frustrant e doar faptul ca singurul gest care ma desparte de finalul maratonului este sa intind mana. si nu ajung. pare prea departe fizic.

e ca si cum aproape ai rezolvat o problema din faza nationala; ti a ramas doar sa faci calculul aritmetic.te blochezi si parca din senin axiomele nu mai au sens general valabil iar unu si cu unu nu mai fac doi.
ar fi prea simplu sa fiu impersonata intr un tigan in preajma malului.
pare mai veridic sa mi placa lupta mai mult decat victoria.
sau poate sunt suficient de epuizata incat sa nu mi pot ridica premiul.
ori poate fi panica dinaintea momentului anticipat de implinire.

stau in pozitia mea favorita-aia stramba-si ma gandesc :
am careu de asi.nu pot decat sa castig daca ma decid sa arunc cartile.

am mai avut careu de popi o data. si de dame la alt joc in aceeasi echipa. nu am aratat cartile. miza parea mare.prea mare raportat la riscurile pe care eram dispusa sa mi le asum. au castigat cei care au mers la cacealma.de fiecare data.

pana acum.

level 33

2010-01-26T05:17:00.000-08:00

-25 de grade afara, aproximativ 2 in casa, cu geamurile inghetate de nici macar nu pot verifica daca imi sparge cineva masina, cu exact bani de tigari, nimeni sa transforme alea 2 grade in ceva nitzel mai multe, frigiderul kind of naked.

se pare ca astea sunt ingredientele unei vieti fericite pentru mine. nu m am simtit asa dinainte de a pierde tot.adica de aproximativ 12 ani.si chiar am crezut, simtit, cautat confirmari in fiecare zi, ca am pierdut culorile din orice, oricine, inclusiv din mine.

nimanui nu i pasa suficient.
de mult, sau de mult timp pe cat ti ai dori.

am inteles ca ma am pe mine cu impulsurile, dorintele, pasiunile mele.fara cenzura, cu riscuri si compromisuri pana epuizez toate resursele.am incadrat la capitolul "diverse neinteresante " ce cred, zic sau vor altii .

e reteta mea. la fel de simpla ca si descoperirea gravitatiei, doar ca in loc de mar ca mijlocitor, eu am folosit impulsurile primite preponderent in partea dorsala de la ce ne place noua sa numim viata.

Sunt doua categorii de oameni fara de care m as fi miscat mult mai lent : prietenii adevarati pe de o parte si oamenii care m au dezamagit pe de alta parte. Printre care ma numar si eu. Si vorbesc de ambele categorii.

Am citit pe undeva,ca fericirea nu e o stare. ei pe naiba nu e! eu sunt fericita de ceva vreme si vad ca nu mi trece :D
Ingredientele mele necesare si suficiente : eu, prietenii mei si Michael Buble.

kicking for life

2010-01-23T04:04:00.000-08:00

zilele astea ma preocupa o idee relativ simpla.
daca totul sufera transformare si noi avem la dispozitie toate resursele necesare, de ce nu obtinem ce ne dorim?

e similar cumva cu orice proiect profesional in care am fost implicati cu totii la un moment dat: ai niste resurse, un obiectiv si un deadline.
Faci un SWOT,concepi strategia, aloci resursele, imparti obiectivul mare in multe alte mici incadrate in intervalul de timp impus si te apuci de munca.dar asta e jobul...

unde gresesc? lipsa de strategie si focus? resurse irosite? obiectiv putin clar? sau pur si simplu reactii nepotrivite fata de oportunitati si temeri?
mi-e din ce in ce mai clar ca odata ce mi-am desenat obiectivul cu toate tusele si nuantele, as face bine sa nu ma mai chircesc intr-o pozitie defensiva cand apar obstacole.

sensul sta chiar in obstacole,daca reusesc sa inteleg asta poate n-o sa mai dau doi pasi inapoi de fiecare data cand ce-mi doresc ca realitate, nu corespunde cu ce vad cand deschid ochii. totul se transforma. idei, impresii, sentimente, situatii.

perceptii. pe care le pot influenta. in orice moment pe care il aleg sa cred in ce-mi doresc cu adevarat.
kicking for life and fighing back seems to be the answer.

under my skin

2010-01-05T13:30:00.000-08:00

o fantezie distinsa cu greu pe un perete in care iti fixezi privirea de ceva vreme te aduce intr un punct in care inspiri aer cu aroma de armani, auzi disimulat acorduri de jazz, poti sa juri ca ti a luat mana intr un dans inchegat doar de niste sinapse incropite in graba de a afla niste raspunsuri.
te smulgi cu un zambet pus pe seama ultimei imagini sterpelite fara sentimente de culpa din imaginatie,si te rogi ca ursitoarele sa fi ajuns la timp acum 32 de ani.

coffee shop

2010-01-04T12:14:00.000-08:00

o cafea poate face totii banii.
in compania potrivita.
la momentul potrivit.
si doar in conditiile in care raspunsurile aproape ca nu se dau in timp real.

asa iti poate miji ideea ca n ai fost ales pentru intruparea in buricul pamantului.

sau incepi sa te intrebi daca exista ca varianta viabila cea in care ochii tai percep altceva cand aluneca pe acelasi moment ca ai oricarui alt biped din zona.

ori, poti concluziona matur ca poti sa ti freci creierii in fel si chip ca tot n o sa gasesti izvorul vietii vesnice si perfecte.
apuca te fratioare de un capat de stilou, scoate hartia din pachetul de Marlboro, scrie ti obiectivele si apuca te de treaba. no matter what!

daca tot suntem vai mama noastra de sa nu ne traim viata fara analize de 3 lei jumate, mai exact 9(cam atat sa fie o cafea buna)?
nu mai bine savuram aroma?:-)

Enjoy!

(-) 1 +1

2010-01-03T04:46:00.000-08:00

tatal meu e prof de mate.
ar fi vrut si el sa i duca cineva mai departe talentul si inclinatiile. si cum pe sor mea a apucat o dispozitia spre halucinatie exact cand trebuia sa decida la ce facultate da, ea s a facut inginer, si iata ma singura lui speranta sa devin "instructoare" cum zice omul meu drag, de mate.
cu toata jena de cuviinta, m a dus la cel mai bun prof de mate din oras in ideea obtinerii unui verdict, fara sa uite precizarea ca odrasla nu vrea sub nici o forma sa invete matematica. orice altceva, pana si olimpica la biologie :))))), doar mate nu. imi aduc aminte ce necajit era, lipsit de orice speranta.

"daca n o dai la facultatea de mate, ii ratezi cariera!" . nu l am vazut niciodata atat de mandru de mine:). nu stia ca in fiecare dimineata ma trezeam la 4 si epuizam culegere dupa culegere, gazeta dupa gazeta pana pe la 9 cand ma apucam de citit diverse. iubesc matematica dar nu voiam viata lui.

secventa mi am amintit o astazi.daca intr adevar aveam inclinatii spre logica si stiinte exacte, ar trebui sa ma comport ca si acum 1+1 e musai 2.
ei bine nu. incapatanarea bate matematica.

m am incapatanat sa mi refuz dreptul la 2. a fost simplu, doar am inlcinatii.
a trebuit doar sa trasez o liniuta orizontala in zona mediana a 1nului meu care a dus la un mare zero desi 1nul lui s a incapatanat sa ramana pozitiv indiferent de cate erori am facut.
nu, nu renunt.

ex everything

2009-12-31T10:37:00.000-08:00

telefoane aruncate de pereti, veioze sparte,nopti de vis fara sfarsit, ore de lacrimi in tacere, analize pe text si relatii, jigniri, complimente, greseli si reusite, strat cu strat intr un intreg stabil si un pic mai matur.
am ajuns aici.
sa ne lamurim, aici inseamna pe 31 decembrie anul de gratie 2009, ora 20:56, in garsoniera mica, luminata de 5 veioze si prezenta a doua suflete perfecte acoperite intamplator de blana.
sunt singura in ajun de An Nou.
Single and Fabulous! si cu planuri mari.
nu am regrete, doar obiective.
am atata treaba in 2010!!!!imi sunt datoare cu multe.
pot sa am orice iar pana acum mi am refuzat dreptul la tot.
m am multumit cu franturi. de oameni, de dragoste, de impliniri de tot felul.

n am stiut ca am un inger doar al meu pana nu i am auzit bataile din aripi...le auzi? n ai cum. e doar al meu.

keep in touch!

greseala de procesare

2009-12-21T06:57:00.000-08:00

informatia e putere.
auzi asta mereu, in diverse situatii: ba o arunca un trainer la un curs, ba se trezeste un pseudopolitician sa declame intr un talkshow, ba se intrevede cu ghilimele si mentionare de autor in discursul motivator ca intentie al managerului direct, si ajungi sa crezi ca e o incercare a unora de a se situa prin inselatorie deasupra, intr un top improvizat al mintilor luminate.
dar...
daca stai sa rumegi s ar putea sa fie chiar o chestie misto de adevarata.
pana la urma viata e asa cum o vezi. iar de vazut o vezi prin prisma unor informatii pe care le detii intr un moment Tn.
vine avalansa factori externi si te trezesti cu noi informatii.
se schimba imaginea. vezi altceva. aceeasi viata.
ori suntem cumplit de ignoranti ori suntem orbi si poa sa vina tsunami de informatii ca tot vai de mama noastra suntem.

esec mortal

2009-12-17T04:46:00.000-08:00

am senzatia , din ce in ce mai des, ca semanam cu nist elegume imbibate cu ingrasaminte de tot felul doar revolutionare sa fie.revolutionar fiind, of course, orice iesit din normalitate.
orice e suportabil, mai putin sa fii identificat ca parte din tagma "normalilor". asta e singurul criteriu care te arata cu degetul in multime. altfel nu existi sau ai iz de formol. asta pot intelege pentru ca numarul incapabililor cu veleitati de recuperatori excede cu mult numarul "normalilor".
ce nu inteleg e de ce aici, in tara asta in care oamenii au pensii de 3 ron, tara asta in care mor copii in mana unor medici preocupati sa afle exact si in detaliu ce contine plicul din buzunar, in care oamenii sunt uitati in camp de conductorul unui tren care incearca sa urneasca trenul in conditii de cod galben.
sunt 1104 familii de romani care isi plang mortii ca sa ne ducem noi la vot. ca berbecii. ma intreb daca nu era mai bine ca planificarea occidentala a lui 89 in romania sa fi inclus si repopularea tarii.

Marea Orbecaiala

2009-12-08T03:30:00.000-08:00

alambicat proces maiculita!
in kitul de start ti se dau un numar de ani de viata(negociabil in functie de cum traversezi procesul), unelte (maini, picioare, ochi, urechi si un supercomputer), liberul arbitru si o haita mai mare sau mai mica cu care sa interactionezi pentru a putea parcurge cat mai multe etape ale sus-numitului proces.De reguli de joc nu merita sa mentionam ca sunt ca si inexistente.
Bun.
Problema e ca nu ti a zis nimeni unde sunt inteleptii de la care poti scoate informatii despre drumul cel mai scurt si cu cele mai putine obstacole. Drept pentru care incepe Marea Orbecaiala.
Bun si asa.
Pare incitant ca un joc de logica si atentie.Deci am stabilit si resursele necesare.
Ok , si apoi ce? Cum ce? Apoi faci primul pas, al doilea, pe la al cincilea iei de mana pe cineva si ai senzatia ca devine mai usor ca doar e logic:doua kit uri, doua seturi de resurse. Buuuunnnn. Te relaxezi si incetinesti. Din ce in ce mai tare. Pana iti dai seama ca stai de ceva vreme si negocierea e in defavoarea ta. Oups, ai pierdut cativa ani deja. Caaattttiiii???? Noua ani? In acelasi loc, cu aceleasi alte amprente in mana ta? Si te gandesti ingrozit ca e de nashpa rau: daca cu doua seturi de resurse n ai reusit sa te misti, cum naiba o sa reusesti cu unul singur? Si timpul trece asa ca trebuie sa te decizi repede : stai singur, stai in doi sau cauti alte amprente in mana ta cu speranta ca asa vei mai inainta macar o etapa.
Cacealma.
Sau un simt al umorului foarte dezvoltat.

the best damn thing

2009-11-23T02:52:00.000-08:00

exista posibilitatea sa percepi gresit cauza lipsei tale de somn din ultimele luni.zic...
stiu. trasaturile alea si nu altele, le vezi inainte de a adormi. finally!!!!!
da, ai dreptate, acea figura reprodusa la milimetru de gandurile tale iti da startul fiecarei zile.
o succesiune de imagini se interpune in mod regulat peste proiectul la care lucrezi, amprenta unei voci binecunoscute te surprinde luand o pauza in mijlocul unei convorbiri si se duce dracu' toata determinarea ta de a duce macar un lucru la capat.
te cuprinde disperarea. da' pana cand un chin si o suferinta? de parca ar avea cinci capete cu tot atatea creiere si n ar fi alte specimene cu aceleasi caracteristici imbracate in aceleasi comportamente.
nu!asa suntem obisnuiti, daca facem un lucru macar sa l facem pana la capat. asa si cu prostia- degeaba esti prost daca nu esti cel mai prost!
uita te in jur: o entitate, doua entitati , cinci entitati...milioane de entitati. frate dar sunt identice!!!! sub aceeasi combinatie de lumina, dispozitie si vizite la acelasi mall...
treaba asta cu propriile alegeri,free-will ul sau cum il mai cheama, sta din ce in ce mai putin in picioare. la modul realistic si pragmatic. ca teorie suna bine, detii puterea, esti monarh peste tine, insa in practica daca n ai alternative n ai ce alege. rationament inchis.

flash news

2009-11-22T02:50:00.000-08:00

una bucata ficat, una bucata stomac, creier(...sau nu), artere, restul increngaturilor de muschi, sange, inima si alte organe se cheama ca formeaza materia prima cu care trebuie sa lucram ani la rand, teoretic din ce in ce mai corect. ca si cum ai conduce o masina. In conditiile in care cunosti si respecti regulile de circulatie; in caz contrar risti sa te izbesti de un stalp, sant, cap de pod, om sau dupa caz prapastie. Similitudini.Si a regulilor de circulatie rutiera cu valorile care te ghideaza in viata.
Numai ca minunatele de valori sunt azi sau maine nu aceleasi sau corecte.
Numai ca ce ti se pare absolut evident in momentul asta poate deveni peste ani cauza intunericului din care nu reusesti sa iesi pentru a cauta oportunitati; pentru ca ,vezi Doamne, ti-ai invatat lectia si nu vei repeta greselile. esti o fiinta evoluata :))))))))))))))exact la fel cum erai cand te-ai nascut si exact la fel cum erai cand te tineai cu dintii de "principiile de viata" pentru a-ti autojustifica lipsa de curaj. aaaa, carevasazica schimbarea valorilor echivaleaza cu evolutia...aham! si procesul se termina cand le-ai epuizat, nu mai ai cu ce sa schimbi , si incepi in sfarsit sa traiesti liber? poate fi o varianta. dar numai in conditiile in care temperatura constanta a corpului va scadea cu 2 grade si durata medie de viata va fi de 167 de ani.nu de alta, dar ar fi indicat sa apucam momentul :D pe care de altfel, il putem alege oricand. remember materia prima? hai ca poti! go with the flow ca am auzit la "stirile de la ora 5" cum ca am avea o singura viata.

enter

2009-11-18T01:50:00.000-08:00

ai stat o viata in pozitie bipeda si n ai inteles nimic!
a venit momentul sa te asezi comod intr o forma neregulata si totalmente stramba si sa reiei rationamentul de a fi. ai manualul de utilizare, ai instrumentele, resursele sunt nelimitate - gaseste ti butonul si da ENTER!

geometrie

2009-11-03T07:51:00.000-08:00

perceptii si iar perceptii. cand e dracu' mai negru, vine gandul cel bun si realitatea iese la iveala: obiectul presupusei pasiuni se dezgoleste intr o forma nuda de orice nuantza, lipsita de amprentele unei individualitati pe care speri la nesfarsit sa le gasesti in cineva. as fi vrut ca macar de data asta sa fi fost doar o perceptie dintr un unghi gresit .dar nu, fac toate calculele geometrice posibile si vad aceeasi trista, banala, hada realitate: scrie negru pe alb in toate limbile pamantului ca e doar un alt fucking nobody.

big picture

2009-11-01T09:17:00.000-08:00

se uita la ele: multe, agitate, rapide, determinate si foarte eficiente, date fiind circumstantele.un musuroi de dimensiuni considerabile in plina activitate. par atat de bine organizate si focusate pe ce au de facut, apoape ca le invidiaza.le distinge din ce in ce mai greu, umbre din ce in ce mai grele transforma multitudinea de furnici intr o banala pata neagra. isi ridica privirea si explicatia devine vizibila - nori in toate tonurile de gri se aduna deasupra lor.toata agitatia pare acum hilara;sau poate trista.atat de angrenate in actiuni mici, pierd din vedere ideea principala de finalitate.si ele. chiar nu i cazul sa creada ca indiferent de destinatie, calatoria in sine e cea care conteaza. degeaba te infoi mandra si pui steguletzul in locul in care te ai chinuit sa ajungi, daca nici nu te mai poti misca de zdrentzele in care te ai transformat.

revers

2009-10-28T02:58:00.000-07:00

NB: asa cum exista jumatate plina si jumatate goala, "niciodata sa nu spui niciodata " poate insemna de fapt " intotdeauna, pentru totdeauna are un final".

ce caut in viata mea

2009-10-27T01:52:00.000-07:00

in sfarsit.ii simte conturul fetei,tepii de barba abia mijita, caldura muschilor mobili sub impulsul apropierii, privirea abia trezita din somn, din inertia de a fi zi de zi.credea ca sunt fantasme nascute din dorinte imposibil de atins, nu avea putere sa viseze ca ar fi posibil macar intr o existenta paralela. deloc, nicicum, niciodata. cu altul poate, nu cu el.dupa atat timp se relaxeaza si i sustine privirea celui care ii arata ca nu exista imposibil, ca niciodata inseamna de fapt resemnare. un vis devenit realitate. realitatea lor in care n a avut curaj sa spere.
un zgomot ca de sticla sparta ii alerteaza simturile , devine atenta si incordata ca o pisica salbatica la mirosul prazii:se intoarce brusc si l vede pe dodo, motanul preferat cu blana zbarlita pe coloana, speriat si el de intamplarea zgomotoasa. ceva nu i in regula. ce cauta dodo cu ei? de unde a aparut? trebuia sa fie acasa, nu cu ei. ii dau lacrimile. mainile ii cad pe langa corp inerte, un soi de paralizie incipienta. nu vrea sa deschida ochii. nu vrea.nu i drept. era realitatea lor. aia paralela in care nu crezuse. acel vis ascuns devenit adevarat. acel vis. o confirmare cruda, o palma data cu toata forta realitatii de zi cu zi. a lui cu alta.

click

2009-10-22T01:46:00.000-07:00

la un anumit moment tn, devine prea mult sa poti pastra doar pentru tine iar secretul tau nu mai e secret. n ar fi un capat de lume decat in cazul in care la centimetri distanta, suficient ca decibelii sa imbrace forma clara si concreta a unor fraze perfect inteligibile, descoperi intrupat in cele mai mici si conforme cu realitatea detalii pe nimeni altcineva decat personajul principal al entuziasmului tau.ignor penibilul situatiei si caut varianta corecta: problema e ca nu ma uit niciodata in jur sau ca nu mi asum ce sunt. probabil ambele desi prima nu m a deranjat dar ever.culmea ca nici a doua. pana acum. deci...click si de la capat.

tupeu de borfas

2009-10-09T00:49:00.000-07:00

ma, in principiu daca vrei, ia! alternativa e sa fii ridicol de penibil, ca si cumul de frustrari adunate si explodate in tanguiri comportamentale comune. e foarte posibil ca pana la urma 1 si cu 1 sa faca totusi 2.hilar de simplu. pentru unii.

viatza ca un iad - raiul e in tine

2009-05-14T13:29:00.000-07:00

Trag linie si ma rezum la o alegere. In fiecare moment.E ce vreau eu sa fie. E ce simti tu sa fie, asa ca te indemn prieteneste sa incetezi cu lamentarile de doi lei si exact patru bani.
In seara asta am primit rest optsute saizeci si sapte de momente pe care tzi le pot oferi.Sunt ca un fel de bonus. De la mine pentru tine. Ai taria sa alegi ce sa faci cu ele? Esti in stare sa tzi asumi responsabilitatea lor? Pe naiba! Daca potzi gasi ceva rapid, atunci e vorba de scuze sau vinovatzi.E ca un reflex. Asta stii , asta faci. Ajung din nou sa trag linie. Risipa? Ignorantza? Autodistrugere? Mai rau - inconstientza pe post de platosa. Ce viatza de rahat, te chinui o viatza ca sa potzi muri. Ajungi chiar sa te identifici cu asta. In fiecare din cele opt sute saizeci si sapte de momente. Si cele ce i urmeaza.Noroc ca esti crestin ortodox, altfel o luai de la capat. Si o greseala repetata e deja de neiertat. Si ajungi in iad: Felicitari! Avetzi un baiat!

Am 32 de ani si stiu ce vreau

2009-05-14T08:55:00.000-07:00

Acum cativa ani mi s ar fi parut cel putin penibil sa ma fi auzit declarand, si nu oricum ci multumita, ca stiu in detaliu ce imi doresc cu fiecare fibra. Am 32 de ani si stiu ce vreau.Ca la o intalnire a ignorantilor anonimi:). Am ajuns aici cu un bratz de flori in toate culorile. Cea alba e pentru prietena care nu s a sfiit sa escaladeze garduri doar pentru a mi oferi cu fortza de multe ori, cea violet e pentru furnizoarea de franchetze logica oferita in dar cu scopuri altruiste pur, cea rosie e pentru posesorul de privire care din intamplare a atins butonul si a declansat declicul iar cele ofilite rezervate fara drept de apel prelungirii celor doua membre inferioare care mi au administrat suturile revigorante pentru psihicul meu.Am ajuns pe bulevard :) I did it baby!

Ea

2009-05-14T08:53:00.000-07:00

“ Te ai nascut om mare “ ii zambesc ochii privindu ma.Papusa veche din carpa ne priveste complice. Imi saruta mana mica de copil mare si tace plin. Stim amandoua. Niciodata nu a irosit cuvinte cu mine.Mi a aratat esenta sensului de a fi om intr un fel simplu, etern, pierdut; in felul ei. As numi o iubire de mama insa as gresi in fata memoriei ei , in fata ta si a intregii lumi, as provoca dezechilibre. Hilar cum se nasc discutii pe teme penibile in incercarea lor : viata, iubire, fericire. Ce naiba vor? Ce dracu stiu ei? Fazi, goi, morti sau vii, obositi de cazna incercarilor inchipuit reusite. Discuta cuvinte , inventeaza sensuri, numara infriguratzi aprobari exprimate explicit in sperantza unei “soon-to-be” autoproclamari. Toti lenesii intelectual sau accidentatii psihic se trezesc exersand termeni insusitzi in mod ilegal din franturi culese prost. Ei nu au cunoscut o, nu stiu nimic, pot muri.

Sunt atat de obosita. Simt nedefinit umbre care intra n mine, se nghesuie, se comprima, se aliaza si ma domina. Abia acum realizez ca I noapte.Doar lumina farurilor face fatza umbrelor.Se reflecta rosu in ochii unui caine .Un zgomot nedefint imi fortzeaza creierul la o ultima sinapsa constienta : un om in mijlocul drumului, verde crud de copac cu iz de livada, un lan de grau inainte de maturitate. Liniste. Mi ai lipsit atat de mult!

nascuti de ziua altora

2008-12-22T09:02:00.000-08:00

Fiecare dintre noi isi traieste realitatea. Integratii social mai usor, permanent persecutatii foarte greu, in timp ce inadaptatii inca se intreaba cum e mai bine : sa fuga de ce vad in jur sau sa fuga de ei.Traim intr o lume in care ploconirea in fata “valorilor “ majoritar acceptate iti deschide usi in timp ce enuntarea si asumarea celor proprii , ti le inchide. Alege! Iti agati un clopotel de gat, uiti de mersul biped si iti reduci vocabularul la o simpla onomatopee ( beee ), sau iti cauti muntele si te retragi,sperand ca asta nu inseamna sihastrie.
E posibil sa ramai cu putin sub doua maini daca incepi sa i numeri pe degete pe cei care isi desprind zambetul de pe buze in timp ce “socializeaza “ cu indivizi pe care ii detesta, pe cei care nu si enunta in numele prieteniei dramele constante asigurandu se in acelasi timp ca urechile i sunt etans acoperite si pe cei a caror congruenta indeparteaza pe motiv ca “ se crede destept”.Numara apoi degetele ramase si ia decizia corecta :te (dez)integrezi sau te impaci cu tine insuti, te ai nascut de ziua ta sau e sarbatoare in masa.

gri

2008-12-16T10:13:00.000-08:00

Da, nu, poate. Nu am nevoie de trei incercari ca sa ghicesc care e cel mai des intalnit raspuns.Mda, intr adevar : poate. Verticalitate?Asumare? Da de unde! Zona de confort e bineinteles pe undeva la mijloc, riscurile sunt minime iar distanta pana la cele doua extreme este egala. In limbajul de turma are si un nume :siguranta ; are chiar si sinonim: diplomatie. In opozitie se contureaza parerea individuala: dom’le e o eroare, trezeste te ! Se numeste gri!
Te ai intrebat vreodata ce culoare are viata ta? Imagineza ti ca peste cinci minute iti vei da obstescul, sau dupacaz obscurul sfarsit iar culoarea vietii tale iti decide drumul mai departe.
Ti a inflorit un zambet pe fata si articulezi hotarat : rosie? Esti norocosul care a dormit linistit in fiecare noapte cu nerabdarea de a incepe o noua zi? stii ca alta la fel nu exista, ca ai fost binecuvantat cu darul de a o modela dupa bunul plac, de a colora zilele celor care ti ies in cale? Ai trait cu pasiune fiecare moment , fara a regreta trecerea lui pentru ca nu a fost pierdut, pentru ca l ai trait intens iar ceilalti pot depune marturie?
Nu e necesar sa exprimi in cuvinte, transpiri prin toti porii raspunsul galben? Iti traiesti viata cu seninatatea celui care intelege sensul real al valorii, care isi asuma individualitatea si o accepta pe a celorlalti? Stii ca faptele sunt ganduri intensificate pana la materializare, ai descoperit punctul de pornire, sensul, cheia si te intrebi adesea de ce simplu a cazut in derizoriu iar complicat e un must-have?.Esti ceea ce gandesti.Mai simplu de atat ar deveni complicat.
Nu te ai gandit pana acum? Nu a fost niciodata o prioritate si nu intelegi de ce trecerea nu se face pe baza unui inventar? Esti pus in dificultate intrucat tu te ai uitat in jur, ti ai insusit comportamentele majoritatii fara sa ti pui intrebari “inutile” si ai invatat de la cei “puternici “ ca viata e sinonima cu acumularea? Ei bine, viata e o suma a momentelor traite de tine, incearca sa le aduni si vezi ce culoare transpune.Aduna proiectele la care ai muncit pana noaptea tarziu in speranta ca iti vor aduce recunoastere din partea furnizorilor de putere, cu BMW ul pe care l conduci dar nu ti apartine pentru ca mai ai nevoie de 10ani ca sa l poti plati, mai adauga numarul de cuceriri egal acum cu cel al sefului de clan ( obiectivul e atins in sfarsit ) si toate ironiile si rautile improscate in jurul tau intrucat “regula” zice ca ironia este o alta fateta a inteligentei iar inteligenta inseamna pasaport pentru board ul onorific al turmei.
Viata e o combinatie de zambete ingaduitoare aruncate in directia ta de idolii tai de carton atunci cand pareai sa ai stofa de stapan, cu zambete dispretuitoare pe care le primeai spasit in momentele in care ingredientele de sclav te scoteau in evidenta? Esti o combinatie de alb cu negru, esti cat se poate de gri. Judeca singur macar acum si raspunde : ce culoare are viata ta ?. Viata ta nu are culoare, viata ta este o combinatie de non-culori…
Repeta rationamentulsi imagineaza ti finalul nu peste cinci minute, ci peste cincizeci de ani. Primul gand e ca o sa termini de platit masina si va fi intr un final a ta, nu? In momentele astea mi se intareste convingerea ca Pamantul e suprapopulat. Si mult prea gri.